Definiții pentru prăjină

PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec.

PRĂJÍN//Ă ~i f. 1) Băţ lung şi subţire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ♢ A scoate pe cineva în ~ (sau în proţap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă şi subţire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuinţat drept suport la proba de sărituri în înălţime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ♢ ~ fălcească veche unitate de măsură pentru suprafeţe (egală cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina