Definiții pentru pretins

PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde).

PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă ceea ce nu este; fals, aparent. – V. pretinde.

A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susţine cu insistenţă şi tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre

A SE PRETÍNDE mă pretínd intranz. A-şi atribui ceva (o anumită poziţie, un statut social etc.) în mod nejustificat. /<fr. prétendre

PRETÍN//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A PRETINDE. 2) Care pare a fi adevărat (deşi este fals). Idee ~să. /v. a pretinde