Definiții pentru pronunțat
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru pronunțat:
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer.
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
A PRONUNŢÁ pronúnţ tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentinţe, hotărâri etc.) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunoştinţa publicului după dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
A SE PRONUNŢÁ mă pronúnţ intranz. A-şi spune părerea; a se rosti. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
PRONUNŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PRONUNŢA şi A SE PRONUNŢA. 2) Care este în relief; reliefat; evidenţiat. /v. a pronunţa
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
A PRONUNŢÁ pronúnţ tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentinţe, hotărâri etc.) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunoştinţa publicului după dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
A SE PRONUNŢÁ mă pronúnţ intranz. A-şi spune părerea; a se rosti. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
PRONUNŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PRONUNŢA şi A SE PRONUNŢA. 2) Care este în relief; reliefat; evidenţiat. /v. a pronunţa
Cuvântul "pronunțat" are 9 litere: A N N O P R T U Ț
Nu au fost găsite anagrame pentru pronunțatCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la pronunțat:
Vezi cuvinte care încep cu pronunțat, cuvinte care se termină cu pronunțat sau cuvinte care conțin pronunțat