Definiții pentru propriul
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru propriul:
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre.
PRÓPRI//U ~e (~i) 1) Care este proprietatea cuiva; care aparţine unei persoane; individual. ♢ Nume (sau substantiv) ~ nume dat unei fiinţe sau unui lucru pentru a le deosebi de alte fiinţe sau lucruri. 2) Care întruneşte trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronunţare ~e. 3) Care este în concordanţă deplină; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ♢ Sens ~ sens iniţial, de bază. ~-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propre
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PRÓPRI//U ~e (~i) 1) Care este proprietatea cuiva; care aparţine unei persoane; individual. ♢ Nume (sau substantiv) ~ nume dat unei fiinţe sau unui lucru pentru a le deosebi de alte fiinţe sau lucruri. 2) Care întruneşte trăsături ce individualizează; tipic; specific; distinctiv; caracteristic. Pronunţare ~e. 3) Care este în concordanţă deplină; adecvat; potrivit. 4) (despre cuvinte) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ♢ Sens ~ sens iniţial, de bază. ~-zis la drept vorbind; de fapt. /<lat. proprius, fr. propre
Cuvântul "propriul" are 8 litere: I L O P P R R U
Anagrame pentru propriul:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la propriul:
Vezi cuvinte care încep cu propriul, cuvinte care se termină cu propriul sau cuvinte care conțin propriul