Definiții pentru provocare
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru provocare:
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca.
A PROVOCÁ provóc tranz. 1) (fiinţe) A aduce (în mod intenţionat) într-o stare de iritare, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acţiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulţi bărbaţi. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca.
A PROVOCÁ provóc tranz. 1) (fiinţe) A aduce (în mod intenţionat) într-o stare de iritare, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acţiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulţi bărbaţi. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare
Cuvântul "provocare" are 9 litere: A C E O O P R R V
Nu au fost găsite anagrame pentru provocareCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la provocare:
A - provocarea
Vezi cuvinte care încep cu provocare, cuvinte care se termină cu provocare sau cuvinte care conțin provocare