Definiții pentru pungi

PÚNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarță pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.

PÚN//GĂ ~gi f. 1) Săculeţ (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărţituri, în care se ţin banii. ♢ A fi gras la ~ a fi bogat. A-şi umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-şi dezlega (sau a-şi desface) ~ga a fi darnic. A-şi strânge ~ga a face mai puţine cheltuieli. A face (sau a strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conţinutul unui astfel de săculeţ. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeţ (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeţ la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi

A PUNG//Í ~ésc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situaţie, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încreţind ţesătura ca o pungă. ♢ A-şi ~ gura (sau buzele) a încreţi buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă