Definiții pentru pălit

PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neașteptate, a năpădi, a copleși. 2. Tranz. și intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. și refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arșiță etc.). ◊ Tranz. Soarele pălește plantele – Din sl. paliti.

PĂLÍT1, -Ă, păliți, -te, adj. (Despre plante) Îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vânt, de frig etc.). – V. păli1.

PĂLÍT2, -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli2.

A PĂL//Í1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc şi cu putere (intenţionat sau din întâmplare); a lovi. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neaşteptate de o favoare a sorţii; b) a fi pus în situaţia de a face ceva contrar voinţei sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc şi în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleşi; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti

A PĂL//Í2 ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre faţa lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir

A SE PĂL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-şi încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti