Definiții pentru răbdarea

RĂBDÁRE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-și) pierde răbdarea sau a-și ieși din răbdare (ori din răbdări) = a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeț). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare și tutun, se spune cuiva care are de așteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Așteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferințe, lipsuri. 3. Perseverență, tenacitate, stăruință. – V. răbda.

RĂBD//ÁRE ~ări f. 1) v. A RĂBDA. ♢ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ări) a face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine; a scoate din sărite. A-şi ieşi din ~ (sau din ~ări), a-şi pierde ~area a-şi pierde stăpâ-nirea de sine; a-şi ieşi din sărite. A mânca ~ări prăjite (sau fripte) a îndura foame. Ai ~! aşteaptă! 2) Stăruinţă manifestată în executarea unui lucru. ♢ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverenţa te ajută să reuseşti în cele mai grele împre-jurări. /v. a răbda