Definiții pentru răsări

RĂSĂRÍ, răsár, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aștri; la pers. 3) A apărea pe cer, a se ivi la orizont. 2. (Despre plante; la pers. 3; adesea fig.) A încolți, a ieși din pământ. ◊ Expr. (Glumeț) Seamănă dar nu răsare, se spune pentru a respinge afirmația cuiva despre asemănarea dintre două lucruri sau două persoane. A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare. ♦ Fig. (Rar, despre oameni) A lua ființă, a se naște. 3. A se ivi (din depărtare), a apărea (pe neașteptate). ◊ Expr. (Tranz.) A-i răsări (cuiva ceva) în minte = a-și aminti deodată ceva; a i se năzări. 4. A ieși în evidență, a se ridica deasupra celor dimprejur. 5. (Despre copii) A crește. ♦ (Reg.; despre aluat) A dospi. 6. (Înv.) A se ridica, a sări brusc (în picioare); a tresări. ♦ Fig. A interveni brusc într-o discuție. – Lat. *resalire.

A RĂSĂRÍ răsár intranz. 1) (despre plante) A ieşi din pământ (după încolţire); a apărea. ♢ ~ ca ciupercile (după ploaie) a apărea repede şi în număr mare. Seamănă, dar nu răsare se spune despre lucruri sau despre persoane între care nu este nici o asemănare. 2) (despre aştri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-şi face brusc apariţia; a se arăta; a se isca; a se ivi. ~ ca din pământ. 4) fig. A lua naştere; a-şi lua începutul; a apărea. Răsar oraşe noi. 5) (despre copii) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a se sălta. 6) pop. A se ridica în picioare (cu repeziciune). ♢ ~ din somn a tresări. 7) rar (despre aluat) A creşte în timpul dospirii. /<lat. resalire

RĂSĂRÍ/T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A RĂSĂRI. ♢ Mai ~ a) mai crescut; mai înalt; b) mai ager la minte; mai dezgheţat. 2) Care este mai de seamă, mai important. /v. a răsări