Definiții pentru real

REÁL1, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate. 2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (În sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte. Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă). Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.

REAL1 ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care există în realitate; material; concret; percep-tabil; sesizabil. Lume ~ă. 2) Care corespunde lumii înconjurătoare; în conformitate cu lumea înconjurătoare. Imagine ~ă. 3) Care poate fi realizat; în stare să fie transpus în viaţă; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. réel

REAL2 ~i m. Monedă spaniolă de argint, egală cu 25 de centime. /<fr. réal, sp. real