Definiții pentru recunoscu

RECUNOÁȘTE, recunósc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Re1- + cunoaște (după fr. reconnaître).

A RECUNOÁŞTE recunósc tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (uşor) la o nouă întâlnire. ~ locurile natale. 2) (fiinţe, lucruri) A deosebi de altele de acelaşi fel (după anumite semne); a cunoaşte. ~ pe cineva după voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. ~ un guvern. 4) mil. (poziţii ale inamicului) A cerceta pentru a culege informaţii. /re- + a cunoaşte

A SE RECUNOÁŞTE mă recunósc intranz. A-şi vedea copia sau asemănarea (într-o oglindă, într-un portret etc.). /re- + a se cunoaşte