Definiții pentru resteie

RESTÉI s. n. v. resteu.

RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

RESTÉ//U ~ie n. Fiecare dintre cele două bare cu care se închid părţile laterale ale jugului. ♢ A lua pe cineva cu ~ul a se răsti la cineva. /Orig. nec.