Definiții pentru rostit

ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost.

A ROST//Í1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunţa; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în faţa publicu-lui. ~ o cuvântare. /Din rost

A ROST//Í2 ~ésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziţia firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rost

A SE ROST//Í mă ~ésc intranz. rar A-şi exprima punctul de vedere; a-şi spune părerea; a se pronunţa. /Din rost