Definiții pentru rugai

RUGÁ, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Lat. rogare.

A RUGÁ rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă. ♢ Te rog (frumos)! se spune, ca formulă de politeţe, când cineva se adresează unei persoane, cerându-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toţi dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Mă rog se spune când vorbitorul lasă o hotărâre la discreţia interlocutorului său. /<lat. rogare

A SE RUGÁ mă rog intranz. 1) A solicita manifestând un interes personal deosebit. ♢ Mă rog matale te rog cu multă insistenţă. 2) (în credinţele religioase) A face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. ♢ ~ cu cerul şi cu pământul a se ruga cu o stăruinţă deosebită. /<lat. rogare