Definiții pentru scaii

SCAI2 s. n. Imitație de piele făcută din material plastic, maleabilă și rezistentă la schimbările de temperatură. – Et. nec.

SCAI1, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj.

SCÁI ~ m. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze prelungi şi cu fructe globuloase, acoperite de numeroşi spini agăţători. 2) Fructul ghimpos al acestei plante. ♢ A se ţine ~ de cineva (sau a se ţine de cineva ca ~ul de oaie) se spune despre o persoană care deranjează în permanenţă pe cineva. ~ voinicesc plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă şi spinoasă, cu frunze opuse, lanceolate şi flori liliachii (uneori albe). [Monosilabic] /< sb. ckalj