Definiții pentru secreții

SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial. Tratative secrete. ◊ Asociație (sau organizație, societate) secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊ Agent secret = agent de siguranță; detectiv. II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊ Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege. 2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva. 3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte. 4. (Înv.) Discreție. 5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [Var.: sâcrét, -eátă adj.] – Din fr. secret, lat. secretus.

SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.

SECRÉT1 ~e n. 1) Fapt ce trebuie ţinut ascuns; lucru care nu trebuie divulgat; taină. 2) Mijloc ascuns, cunoscut de un număr redus de persoane, care asigură reuşita unei acţiuni; cheie a succesului. 3) Loc izolat într-o închisoare. [Sil. se-cret] /<fr. secret, lat. secretus

SECRÉ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este ţinut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în aşa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care îşi ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidenţe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufleteşti) Care este păstrat în taină; tainic; ascuns. /<lat. secretus

SECRÉŢI//E ~i f. 1) Eliminare a unor substanţe care constituie produsul activităţii glandelor din organism. 2) Substanţă produsă de către aceste glande. ♢ Glandă cu ~ internă glandă care îşi elimină secreţia în sânge. Glandă cu ~ externă glandă care îşi elimină secreţia în mediul exterior. [G.-D. secreţiei; Sil. se-cre-ţi-e] /<lat. secretio, ~onis, fr. sécrétion, germ. Sekretion