Definiții pentru stârnești

STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuș, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. Tranz. A mișca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța. 4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni. ♦ tranz. A da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. – Et. nec.

A STÂRN//Í ~ésc tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). ~ praful. 2) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare îndemnând la acţiuni duşmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. ~ la vorbă. 3) pop. A face să se producă; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ râsul. 4) pop. A plăsmui punând în circulaţie pentru prima oară (cu rea voinţă); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.

A SE STÂRN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa. S-a ~it un vânt puternic. /Orig. nec.