Definiții pentru stațiilor

STÁȚIE, stații, s. f. I. 1. Punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea și coborârea călătorilor, a mărfurilor etc. ♦ Stație interplanetară = stație-releu ipotetică pentru zborurile cosmice, pe care navele cosmice ar putea ateriza, în drumul către alte planete, păstrându-și viteza. 2. Loc (în oraș) unde staționează unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a aștepta călătorii. 3. (Înv.) Popas, oprire. ♦ (Reg.; în ritualul Bisericii ortodoxe) Popas făcut în drum spre cimitir, pentru a se citi prohodul. II. 1. (Mai ales în forma stațiune) Ansamblu de clădiri și de instalații care servesc la îndeplinirea unor observații, operații, cercetări etc. ♦ Așezare, centru special amenajat pentru cercetări experimentale sau pentru diverse operații tehnice. ♦ Stație cosmică (sau spațială) = vehicul cosmic ori satelit artificial plasat pe o orbită în jurul Pământului, folosit de obicei pentru cercetări. 2. (În forma stațiune) Localitate în care se găsesc condiții climaterice, ape minerale etc. prielnice sănătății. III. (În forma stațiune) Poziție caracteristică a corpului (la om și la animale). Omul are o stațiune bipedă și verticală. [Var.: stațiúne s. f.] – Din fr. station, lat. statio, -onis.

STÁŢI//E ~i f. 1) Punct de staţionare a vehiculelor special amenajat pe o cale de comunicaţie, destinat urcării şi coborârii călătorilor sau încărcării şi descărcării mărfurilor. 2) Loc special amenajat în oraşe, unde staţionează transportul în comun pentru urcarea şi coborârea pasagerilor. 3) Centru înzestrat cu un ansamblu de instalaţii, având diferite scopuri. ~ telefonică. ~ meteorologică. [G.-D. staţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. statio, ~onis, fr. station, germ. Station, rus. stanţija