Definiții pentru stors

STOÁRCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (Fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă. 3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [Perf. s. storséi, part. stors] – Lat. extorquere.

STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.

STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ Fig. Secătuit; epuizat, extrem de obosit. – V. stoarce.

A STOÁRCE storc tranz. 1) (fructe, rufe etc.) A presa evacuând lichidul; a scurge. ♢ ~ pe cineva de puteri (sau de vlagă) a slei pe cineva de puteri; a istovi; a vlăgui. 2) (lichide conţinute în anumite corpuri) A elimina prin presare. ~ sucul din poamă. ♢ ~ lacrimi a face să plângă. 3) fig. A obţine datorită unei insistenţe excesive; a smulge. 4) fig. (bunuri materiale) A lua prin constrângere (mai ales morală); a smulge. /<lat. extorquare