Definiții pentru strâmbați

STRÂMBÁ, strâmb, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva să nu mai fie drept, a da o poziție strâmbă; a îndoi, a încovoia, a curba. 2. Tranz. A face să devieze de la poziția normală, a apleca într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A strâmba (cuiva) gâtul = a suci (cuiva) gâtul. A-și strâmba gâtul sau (refl.) a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție. 3. Refl. și tranz. A (se) schimonosi, a (se) deforma (la față) în urma unei boli, a unui accident sau ca expresie a unui sentiment de durere, de dispreț, de nemulțumire etc. ♦ Expr. (Refl.) A se strâmba de râs = a râde cu mare poftă, a se prăpădi de râs.(Intranz.) A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței. ♦ Tranz. A imita în batjocură fizionomia, mimica cuiva. ♦ Refl. Fig. A face mofturi, a se fandosi. – Din strâmb.

STRÂMBÁT, -Ă, strâmbați, -te, adj. 1. Deplasat din locul sau din poziția normală; lăsat sau căzut într-o parte. 2. Schimonosit, deformat, pocit. – V. strâmba.

A STRÂMBÁ strâmb 1. tranz. 1) A face să se strâmbe. ♢ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură; a lua în râs prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-şi manifesta nemulţumirea, dispreţul sau dezaprobarea printr-o mişcare caracteristică a feţei. /Din strâmb

A SE STRÂMBÁ mă strâmb intranz. 1) A pierde forma sau poziţia iniţială. 2) (despre persoane) A-şi schimba expresia normală a feţei (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluţi. 3) fig. fam. A avea o comportare pretenţioasă; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a se fasoli. /Din strâmb