Definiții pentru strâmta

STRÂMT, -Ă, strâmți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este (destul de) larg sau (de) lat; îngust. 2. Care nu este (suficient de) încăpător, în care nu încape mult. 3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin; lipsit de înțelegere, de toleranță, de generozitate; lipsit de orizont. II. S. n. (Pop.; în expr.) A fi la largul tău și la strâmtul altuia, se spune în ironie când cineva își ia libertăți excesive, stingherind pe altul. [Var.: strimt, -ă adj.] – Lat. *strinctus (= strictus).

STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.

STRÂM//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care are o lăţime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină ~tă. Cameră ~tă. ♢ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus

A STRÂMT//Á ~éz tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt

A SE STRÂMT//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lăţime; a deveni mai puţin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt