Definițiile din dicționarul explicativ pentru stricai
Încep cu Se termină cu Conțin Anagrame Definiții
Caută cuvinte în funcție de literele lor
Găsește cuvinte care:

Definiții pentru stricai

Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru stricai:

STRICÁ, stric, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfărâma învelișul tare al unui lucru (pentru a scoate și a folosi conținutul); a sparge. ♦ A sfărâma o ușă, o încuietoare, a deschide cu forța (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strică aerul. 4. Tranz. și intranz. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situație. ◊ Expr. Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, răspunzător. ♦ Tranz. A greși; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? ♦ Tranz. A vătăma un organ sau o funcție organică, a dăuna sănătății. ◊ Expr. A-și strica gura degeaba = a vorbi în zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stări sufletești) A mâhni; a doborî. 5. Tranz. A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezișul, a tulbura, a zădărnici. 6. Tranz. A influența pe cineva în rău; a corupe. ♦ Refl. A decădea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva greșit, cum nu trebuie. 8. Tranz. și refl. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcție, o așezare etc. omenească). ♦ Tranz. (Înv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. ♦ Tranz. A anula, a abroga, a călca convenții, învoieli, legi, obligații. ♦ Tranz. (În superstiții) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. și tranz. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obține un folos sau un avantaj corespunzător). 11. Refl. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârșit (în mod nefiresc, prin împrăștierea participanților). – Lat. extricare.

A STRICÁ stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face să se strice. 2) A preface din bun în rău. Grindina ~t via. 3) A face în mod necalitativ. Croitorul ~t costumul. 4) (acţiuni, stări de lucruri etc.) A face să nu-şi continuie desfăşurarea. ~ planurile cuiva. ~ casa cuiva. 5) A consuma fără folos; a irosi. ~ mâncarea cu cineva. 6) fig. (înţelegeri, relaţii între diferite persoane, legi etc.) A considera nevalabil; a anula. ~ legăturile de prietenie cu cineva. ~ o tocmeală. 2. intranz. A face rău; a fi nefolositor. Fumatul strică. ♢ Nu strică (sau n-ar ~) nu-i rău (sau n-ar fi rău). /<lat. extricare

A SE STRIC//Á mă stric intranz. 1) (despre construcţii sau despre obiecte tari) A-şi pierde integritatea (prin învechire sau prin acţiunea unor factori externi). Vesela se strică. ♢ ~ de râs a râde tare şi mult. 2) (despre sisteme tehnice sau organice) A ieşi din funcţiune; a nu mai funcţiona (normal); a se avaria; a se deteriora; a se defecta; a se deregla; a degrada. ♢ S-a stricat căruţa în mijlocul drumului se spune când în desfăşurarea unei acţiuni intervine un obstacol neprevăzut. A i se ~ cuiva cheful (sau pofta) a pierde cheful (sau pofta). A i se ~ cuiva inima a se mâhni. A-şi ~ gura degeaba a vorbi zădarnic. 3) A-şi pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa factorilor externi); a se descompune; a se înăcri; a se altera. 4) (despre aer) A se face greu de respirat; a deveni infect; a se vicia. 5) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil. 6) fig. A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava. ♢ Bea de se strică face abuz de alcool. 7) fig. A rupe relaţiile reciproce. ~ cu vecinii. 8) fig. pop. (despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârşit în mod forţat. Hora s-a ~at. /<lat. extricare

vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)
vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)

Cuvântul "stricai" are 7 litere: A C I I R S T

Anagrame pentru stricai:

satiric stricai triasic

Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la stricai:


B - strabici
C - carstici
D - drastici
E - caterisi eristica isterica satirice sectarii setcarii sictirea stearici ticsirea triasice
G - gastrici
I - satirici triasici
L - sticlari
O - castorii istorica
T - artistic
Ă - satirică triasică
Ș - stricași
Ț - stricați

Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului stricai:

ac ca aci cai iac aici caii iaci aciri acrii arici carii craii racii riscai sarici scriai sicari aricit tiriac tracii iscai sacii scaii scatii atici citai acir acri cari crai icra raci risca sacri saric scria sicar riscat strica acrit cirta traci triac cais isca saci scai sica iscat scita atic cita taci arc car rac cras carst cart trac sac cast act cat tac ai ia aii arii satiri sitari striai atrii irita triai ari iar rai sari satir sitar strai stria tari tira trai tria aist ista sita stai tisa tai ar ars ras sar rast sart star tars tras tar as sa sat sta tas ta ci ic ici ciri scrii ristic sictir strici sici ticsi citi cir cri risc stric isc sic scit cit tic ii iris strii irit ir sir tirs rit tir si ist sit st

Vezi cuvinte care încep cu stricai, cuvinte care se termină cu stricai sau cuvinte care conțin stricai

Cuvinte care conțin aceleași grupe de litere: st tr ri ic ca ai
Cuvinte care încep cu literele: st str stri stric strica
Cuvinte se termină cu literele: ai cai icai ricai tricai


Cuvântul anterior: strica
Cuvântul următor: stricam

Cuvinte aleatoare:

apelanta corectă diodă imprudență jocușor podnojie robi rădăuțeanca vărguță vătămătura
0.023s