Definiții pentru sumare

SUMÁ, sumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole; strict necesar. II. S. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire.

SUMÁRE, sumări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a suma și rezultatul ei. – V. suma.

A SUM//Á ~éz tranz. (elemente omogene) A supune operaţiei de adunare (aflând suma); a aduna. /<fr. sommer

SUMÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte de vorbire, expuneri, texte) Care constă din puţine cuvinte; redat pe scurt; în puţine cuvinte; concis; lapidar; laconic; succint. 2) (despre acţiuni) Care este făcut în pripă; superficial; rapid. 3) (despre îmbrăcăminte) Care constă numai din câteva articole strict necesare. /<lat. summarius, fr. sommaire

SUMÁR2 adv. 1) În câteva cuvinte; pe scurt; rezumativ. 2): Îmbrăcat ~ îmbrăcat numai cu strictul necesar. /<lat. summarius, fr. sommaire

SUMÁR3 ~e n. 1) Conţinut scurt al unei lucrări; rezumat. 2) Tablă de materii; cuprins. /<lat. summarius, fr. sommaire