Definiții pentru suprastructură

SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni. 2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. 3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra- + structură (după fr. superstructure).

SUPRASTRUCTÚR//Ă ~i f. 1) (în teoria marxistă) Totalitate a concepţiilor (politice, juridice, filozofice, artistice, religioase), care depind de baza materială a societăţii şi acţionează asupra ei. 2) Parte utilă a unei construcţii înălţată deasupra fundamentului. 3) : ~a navei construcţia ce se află deasupra punţii superioare a unei nave, în care se amenajează încăperi de locuit şi de deservire. [Sil. su-pra-struc-] /supra- + structură