Definiții pentru tactică

TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique.

TÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de tactică, propriu tacticii. /<fr. tactique

TÁCTI//CĂ ~ci f. 1) mil. Arta organizării şi dirijării acţiunilor de luptă. 2) Linie de conduită (la o etapă dată) a unui partid sau a unei mişcări sociale. 3) fig. Totalitate a mijloacelor şi procedeelor necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. tacticii] /<fr. tactique