Definiții pentru teme

TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema.

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.

TÉM//Ă ~e f. 1) Idee fundamentală tratată într-o lucrare (ştiinţifică, artistică etc.). ~ actuală. 2) Frază sau peisaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; motiv. ~ cu variaţii. 3) Lucrare scrisă dată spre executare (acasă) elevilor sau studenţilor. 4) lingv. Parte a cuvântului care, pe lângă rădăcină, poate cuprinde sufixe sau prefixe şi este comună formelor flexionare ale cuvântului. ~ nominală. ~ verbală. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. thême, germ. Thema

A TÉME tem tranz. pop. (soţul, soţia) A bănui de infidelitate. /<lat. timere

A SE TÉME mă tem intranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ♢ ~ şi de umbra sa, (~ şi de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e muşcat de şarpe, se teme şi de şopârlă cel păţit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de nelinişte; a fi cuprins de griji; a se nelinişti; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ♢ Mă tem că... mi se pare că ...; cred că ... . /<lat. timere