Definiții pentru tensiune

TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

TENSIÚN//E ~i f. 1) Stare de încordare; întindere. ~ea muşchilor. 2) fig. Stare de spirit sau situaţie încordată; zbucium sufletesc; încordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forţă interioară care acţionează asupra suprafeţei unui spaţiu închis. 5) Diferenţă de potenţial dintre două puncte ale unui câmp electric. 6) med. Presiune exercitată de fluxul de sânge asupra vaselor şi asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension