Definiții pentru teza

TÉZĂ, teze, s. f. 1. Afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată și demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ◊ Loc. adv. (Înv.) În teză generală = în general. ♦ (Fil.) Idee, propoziție care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raționaliste de tip kantian) sau al unei contradicții de tip dialectic (în filozofiile hegeliană și marxistă). 2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârșitul unei perioade de studiu sau la un examen. ◊ Teză de licență (sau doctorat) = lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de licențiat (sau de doctor în științe). – Din fr. thèse, lat. thesis.

TÉZ//Ă ~e f. 1) Afirmaţie enunţată într-o discuţie sau într-o lucrare. 2) mai ales la pl. Idee principală a unei concepţii, formulată concis, urmând a fi dezvoltată şi demonstrată. 3) la pl. Culegere care inserează astfel de idei. 4) log. Enunţ care urmează să fie demonstrat. 5) Lucrare ştiinţifică prezentată pentru a fi susţinută public în vederea obţinerii unui grad ştiinţific; disertaţie. 6) Lucrare scrisă de elevi la sfârşitul unei perioade de studiu. /<fr. these, lat., ngr. thesis