Definiții pentru tichiilor

TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke.

TICHÍ//E ~i f. 1) Bonetă mică care acoperă numai vârful capului; calotă. ♢ Ce-i lipseşte chelului? ~ de mărgăritar! se spune despre cineva care, neavând lucruri de primă necesitate, îşi doreşte lucruri inutile. 2) pop. Acoperământ pentru cap, care se îmbracă înainte de culcare; scufie. 3) pop. Bonetă cu două panglici care se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; scufie. ♢ A se naşte cu ~a în cap a fi norocos. [G.-D. tichiei] /<turc. takke