Definiții pentru tonicului
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru tonicului:
TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S. f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico.
TÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre vocale sau silabe) Care poartă accent; cu accent; accentuat. ♢ Accent ~ accent muzical cu care se rostesc vocalele şi silabele. 2) med. (despre substanţe, medicamente) Care întăreşte organismul; cu proprietăţi de întărire a organismului; întăritor; fortifiant; reconfortant; tonifiant. Vin ~. /<fr. tonique
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)TÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre vocale sau silabe) Care poartă accent; cu accent; accentuat. ♢ Accent ~ accent muzical cu care se rostesc vocalele şi silabele. 2) med. (despre substanţe, medicamente) Care întăreşte organismul; cu proprietăţi de întărire a organismului; întăritor; fortifiant; reconfortant; tonifiant. Vin ~. /<fr. tonique
Cuvântul "tonicului" are 9 litere: C I I L N O T U U
Anagrame pentru tonicului:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la tonicului:
Vezi cuvinte care încep cu tonicului, cuvinte care se termină cu tonicului sau cuvinte care conțin tonicului