Definiții pentru trai

TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A se afla în viață; a exista, a viețui. ◊ (În formule de mulțumire, de salut, de urare etc.) Sa trăiești! ◊ Expr. (Formulă de jurământ) Așa să trăiesc (sau să trăiești etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (așa). 2. Intranz. A dura, a se menține, a dăinui; a se perpetua. 3. Intranz. și tranz. A-și duce, a-și petrece viața. ◊ Expr. (Intranz.) A trăi cu capul în nori = a nu-și da seama de realitate, a rămâne străin de ceea ce se petrece în jurul său. (Tranz.) A-și trăi traiul = a se bucura de viață, a duce un trai bun, fără griji. A-și trăi traiul (și a-și mânca mălaiul) = a îmbătrâni, a ajunge la capătul vieții. ♦ Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A-și închina, a-și consacra viața unui scop. ♦ Intranz. A se bucura, a profita din plin de viață. 4. Intranz. (Cu determinări locale) A fi stabilit undeva; a locui. 5. Intranz. A-și petrece viața împreună cu cineva; a conviețui. ♦ A avea relații de dragoste cu cineva (fără a fi căsătorit cu el, în afara căsătoriei legale). 6. Intranz. A-și procura cele necesare traiului, a-și câștiga existența, a se întreține. ◊ Expr. A trăi pe spinarea cuiva = a se întreține din munca sau din câștigul altcuiva. ♦ (Rar; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se hrăni cu... 7. Tranz. Fig. A simți cu intensitate, a participa emotiv, sufletește (la...). – Din sl. trajati.

TRA//I ~iuri n. 1) Totalitate a condiţiilor materiale şi culturale de viaţă ale oamenilor. ♢ A nu mai avea ~ a se afla în condiţii de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existenţă umană; viaţă. Nivel de ~. 3) Viaţă bună. ♢ A se pune pe ~ a începe o viaţă bogată, plină de plăceri. 4) Viaţă în comun; convieţuire. [Monosilabic] /v. a trăi

A TRĂ//Í ~iésc 1. intranz. 1) A se afla în viaţă; a-şi duce existenţa; a vieţui; a exista. ♢ ~ cât lumea a avea o viaţă foarte lungă. Să trăieşti! a) formulă de salut; b) formulă de mulţumire pentru un bine făcut. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanţial de mod) A practica un (anumit) mod de trai; a duce. ♢ ~ ca în sânul lui Dumnezeu (sau lui Avraam) a duce o viaţă îmbelşugată şi fără griji. 3) A profita de bunurile vieţii; a se bucura de viaţă. 4) A fi stabilit cu traiul (întru-un anumit loc); a locui. 5) pop. A fi în relaţii de dragoste cu cineva. ♢ ~ bine (sau rău) cu cineva a se împăca bine (sau rău) cu cineva. ~ (cu cineva) ca mâţa cu câinele a nu se înţelege (cu cineva). 6) A continua să existe; a dura; a dăinui; a persista. 7) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia din) A-şi asigura existenţa cu mijloacele necesare. ~ din salariu. ♢ ~ din seul său a-şi duce viaţa din ceea ce a agonisit. ~ pe spinarea cuiva a parazita. 8) (urmat de un complement indirect cu prepoziţia cu) A-şi menţine existenţa fizică cu o anumită hrană. ~cu verdeţuri. 2. tranz. 1) A consuma prin existenţă. ~ o viaţă fericită. ~ clipe fericite. ♢ A-şi ~ traiul (şi a-şi mânca mălaiul) a ajunge la sfârşitul vieţii. 2) fig. A simţi cu toată făptura. ~ o mare bucurie. 3) A transpune în fapte reale. A-şi ~ arta sa. /<sl. trajati