Definiții pentru tranșă

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

TRÁNȘĂ, tranșe, s. f. 1. Fiecare dintre părțile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porție. ♦ Fiecare dintre porțiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calități și a formării de pachete preambalate. 2. Suprafața formată de marginile tăiate ale foilor unei cărți, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.

TRÁNS//Ă ~e f. Stare psihică, neobişnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe

A TRANŞ//Á ~éz tranz. 1) (probleme, situaţii, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a soluţiona; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărţi în tranşe (cu ajutorul unui instrument dur şi tăios). /<fr. trancher

TRÁNŞ//Ă ~e f. 1) Grup de obiecte de acelaşi fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porţiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranşei] /<fr. tranche