Definiții pentru transparență

TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii a fi transparente. – Din fr. transparence.

TRANSPARÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care lasă să treacă lumina, permiţând să se distingă obiectele; străveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este foarte gingaş; fin; diafan. 3) fig. Care are un sens uşor descifrabil; cu sens uşor de înţeles sau de ghicit; clar; evident. Aluzie ~tă. /<fr. transparent, it. transparente

TRANSPARÉNT2 ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente

TRANSPARÉNŢ//Ă ~e f. Caracter transparent. /<fr. transparence