Definiții pentru trasă

TRAS, -Ă, trași, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre față sau părți ale ei) Slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă. 2. S. m. Persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență. – V. trage.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

TRÁSĂ, trase, s. f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulație a trenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.

TRA//S ~să (~şi, ~se) v. A TRAGE şi A SE TRAGE. ♢ ~ la faţă foarte slăbit (din cauza bolii, a supărării etc.). /v. a trage

A TRAS//Á ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subţire; a descrie. 2) fig. (direcţii, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esenţialul; a schiţa; a contura; a jalona. /<fr. tracer