Definiții pentru tratare

TRATÁRE s. f. Acțiunea de a (se) trata. – V. trata.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

A TRAT//Á ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operând după împrejurări cu ceva). ~ cu bunăvoinţă. 2) A servi cu mâncare sau băutură. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune acţiunii unui tratament; a lecui. 4) (substanţe, materiale etc.) A supune acţiunii unui agent chimic sau fizic. ~ seminţe cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta în urma unor cercetări. 2. intranz. (despre părţi oficiale interesate) A duce tratative în vederea încheierii unor convenţii; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter