Definiții pentru trezea

TREZÍ, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. și tranz. A-și veni sau a face să-și vină în fire (dintr-o stare de reverie, de leșin etc.). 3. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină conștient, a ajunge sau a face să ajungă, să înțeleagă, să-și dea seama de realitate, de adevăr; a (se) dumeri, a (se) lămuri. 4. Refl. A se pomeni pe neașteptate cu cineva, a ajunge deodată undeva, la cineva sau într-o situație neprevăzută. ◊ Expr. Unde te trezești? se spune unui om prea îndrăzneț sau care se comportă în mod nepotrivit. ♦ A se afla într-un anumit loc sau într-o anumită stare de când știe, de când își poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mâncăruri, băuturi, mirosuri) A-și pierde tăria, gustul, aroma; a se răsufla. – Din sl. trĕzviti.

A TREZ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se trezească. 2) A face să apară. ~ interesul. /<sl. trĕzviti

A SE TREZ//Í mă ~ésc intranz. 1) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se deştepta; a se scula. ~ în zori. 2) A reveni la starea de sesizare conştientă a realităţii; a se deştepta. ~ din reverie. 3) fig. A-şi da seama de adevăr; a se dumiri. 4) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a se pomeni; a pica; a cădea. /<sl. trĕzviti