Definiții pentru tușinat

TUȘINÁ, tușinez, vb. I. 1. Tranz. (Reg.) A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).

TUȘINÁT1, tușinaturi, s. n. (Reg.) Faptul de a tușina. – V. tușina.

TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.

A TUŞIN//Á ~éz tranz. pop. 1) (oile) A tunde pe sub pântece şi între picioarele de dinapoi (pentru a putea mulge mai uşor şi a înlesni meilor suptul). 2) (părul, barba, mustăţile, iarba etc.) A tăia uniform scurtând şi dând un aspect îngrijit. /<lat. tonsionare