Definiții pentru urcați
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru urcați:
URCÁ, urc, vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ Intranz. și refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. Refl., intranz. și tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊ Expr. (Refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. Refl., intranz. și tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊ Expr. (Refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. Refl. și intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică; p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ Intranz. (Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊ Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton; p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊ Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil lat. *oricare (= oriri).
URCÁT1 s. n. Urcare. – V. urca.
URCÁT2, -Ă, urcați, -te, adj. (Despre venituri, sume, prețuri) Care a devenit (mai) mare. – V. urca.
A URCÁ urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu în ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici şi aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre căi de comunicaţie) A urma o pantă ascendentă. Drumul urcă prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt. 5) înv. A merge îndărăt în timp. Cântecul popular urcă în negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ făina în pod. 2) (forme de relief ridicat, scări etc.) A parcurge de jos până sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face să crească cantitativ şi calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare
A SE URCÁ mă urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se înălţa în sus; a se sui. ~ pe coasta dealului. ♢ ~ (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Dacă nu ştii ce-i apa nu te urca în luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunoşti sau nu eşti sigur că-l vei realiza. A i ~ (sau a i se sui) cuiva în cap a face abuz de bunătatea cuiva. A i ~ (sau a i se sui) cuiva băutura (sau vinul) la cap a se ameţi. 2) (despre unele plante) A se ridica agăţându-se de ceva; a se sui; a se căţăra. /<lat. oricare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)URCÁT1 s. n. Urcare. – V. urca.
URCÁT2, -Ă, urcați, -te, adj. (Despre venituri, sume, prețuri) Care a devenit (mai) mare. – V. urca.
A URCÁ urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu în ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici şi aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre căi de comunicaţie) A urma o pantă ascendentă. Drumul urcă prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt. 5) înv. A merge îndărăt în timp. Cântecul popular urcă în negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ făina în pod. 2) (forme de relief ridicat, scări etc.) A parcurge de jos până sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face să crească cantitativ şi calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare
A SE URCÁ mă urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se înălţa în sus; a se sui. ~ pe coasta dealului. ♢ ~ (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Dacă nu ştii ce-i apa nu te urca în luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunoşti sau nu eşti sigur că-l vei realiza. A i ~ (sau a i se sui) cuiva în cap a face abuz de bunătatea cuiva. A i ~ (sau a i se sui) cuiva băutura (sau vinul) la cap a se ameţi. 2) (despre unele plante) A se ridica agăţându-se de ceva; a se sui; a se căţăra. /<lat. oricare
Cuvântul "urcați" are 6 litere: A C I R U Ț
Anagrame pentru urcați:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la urcați:
A - acurați
B - curbați
C - crucița
I - arcuiți curiați țuicari
L - lucrați
M - curmați
N - curanți țancuri țurcani
P - cuprați
R - țarcuri
T - cuarțit curtați cuțitar trucați
Ă - curățai curăția țărcuia
Ș - cruțași
Ț - cruțați
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului urcați:
ac
ca
aci
cai
iac
acir
acri
cari
crai
icra
raci
acriu
arcui
curai
curia
urcai
crița
acuți
cauți
țucai
țuica
arc
car
rac
acru
cura
urca
acruț
cruța
cuarț
țurca
țarc
țuca
țac
ai
ia
ari
iar
rai
auri
urai
iuțar
urați
țari
aui
iau
ița
ar
aur
ura
țar
au
ța
ci
ic
cir
cri
ciur
urci
uric
cruți
curți
țurci
cui
țuci
cur
urc
cruț
cu
țuc
ir
uri
riț
iu
ui
țiu
ți
Vezi cuvinte care încep cu urcați, cuvinte care se termină cu urcați sau cuvinte care conțin urcați