Definiții pentru urmaseră

URMÁ, urmez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranz. și intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma. 3. Tranz. și intranz. A frecventa o formă de învățământ. 4. Tranz. și intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. Tranz. și intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦ Spec. A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. 6. Intranz. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna. 7. Tranz. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din urmă.

A URM//Á ~éz 1. tranz. 1) şi fig. (fiinţe) A însoţi mergând în urmă. 2) (indici ai direcţiei) A ţine fără abatere. ~ drumul. 3) (indicaţii, recomandări, sfaturi) A respecta, având ca orientare. 4) (în îmbinări cu substantive care indică un domeniu sau o formă de învăţământ) A frecventa făcând studii. ~ cursuri de filologie. 5) (acţiuni începute mai înainte) A desfăşura în continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propoziţii completive) A decurge în mod firesc; a reieşi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propoziţii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultând din anumite premise). ~ează să susţină examenele. 8) A succeda, luând locul. L-a ~at în postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urmă (după cineva sau după ceva). ~ după trăsură. 2) (construit cu dativul) A succeda într-o funcţie (cuiva). A-i ~ unui şef de secţie. 3) A succeda în timp sau în spaţiu. După sâmbătă ~ează duminică. ♢ Va urma formulă care se scrie la sfârşitul unui fragment dintr-un text pentru a indica că va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligaţia; a trebui. ~ează să plece. /Din urmă