Definiții pentru violențele

VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violență sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

VIOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care vădeşte violenţă; caracterizat prin cruzime; crâncen. 2) Care acţionează sau se exprimă fără a se reţine; impulsiv; impetuos. Persoană ~tă. ♢ Moarte ~tă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanţă foarte vie; bătător la ochi; ţipător; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

VIOLÉNŢ//Ă ~e f. 1) Faptul de a viola; aplicare a forţei fizice. 2) Forţă brutală de oprimare. Act de ~. 3) Pornire naturală de a-şi exprima în mod brutal sentimentele. ~ verbală. 4) Forţă brutală (a unui lucuru sau fenomen). ~a vântului. /<fr. violence, lat. violentia, it. violenza