Definiții pentru brodeam

BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

A BROD//Í ~ésc tranz. pop. 1) A termina cu succes; a scoate cu bine la capăt. ♢ A o brodi a face o gafă; a o încurca. 2) (planuri, acţiuni, treburi etc.) A pune la cale; a aranja. 3) (persoane) A întâlni din întâmplare şi pe neaşteptate. /<sl. broditi

A SE BROD//Í mă ~ésc intranz. rar A se afla din întâmplare; a se întâmpla; a se nimeri. /<sl. broditi