Definiții pentru cornul
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru cornul:
CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s. n., (I 3, III) corni, s. m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ◊ Loc. adj. (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat. ◊ Expr. A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele; fig. a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva. A scoate coarne = a deveni agresiv; a se obrăznici. A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul. A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința. A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță. A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia. A căuta (cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva; a răsfăța. A pune coarne = a călca credința conjugală; a înșela. (Pop.) Cel cu coarne = dracul. ♦ P. anal. Fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși. 2. (La sg.) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele1 (I 1) animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte). 3. (Și în sintagma corn de vânătoare) Instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etc. ♦ Instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal. ◊ Corn englez = instrument muzical din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dublă. 4. Obiect făcut din corn1 (I 2) sau în formă de corn1 (I 1), în care se păstrează praful de pușcă, sarea etc.; p. ext. conținutul acestui obiect. ◊ Expr. Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn1 (I 1), umplut cu fructe și cu flori. 5. Produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună. 6. (La pl.) Nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etc. în formă de corn1 (I 1). ♦ Corn1 (I 1) sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosită în ceramica populară pentru decorarea vaselor. 7. (La sg.) Denumire dată unor formații anatomice cu aspect de corn1 (I 1). Corn uterin. 8. (În sintagma) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar, când are forma de seceră. 9. Compus: cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee; pintenul secarei (Claviceps purpurea); boală provocată de această ciupercă și manifestată prin apariția în spic a unor formații tari, negricioase, întrebuințate în farmacie pentru extragerea ergotinei. II. 1. (Reg.) Colț, ungher, margine. 2. (Înv.) Aripă de oaste, de tabără. III. (La pl.) Căpriorii casei. – Lat. cornu.
CORN2, corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.
CORN1 coárne n. 1) Excrescenţă dură de diferite forme, pară sau impară, care creşte pe capul unor mamifere. ♢ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-şi arăta coarnele a) a se posta în poziţie de apărare; a se pune în gardă; b) a-şi da pe faţă firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai deştept, mai răsărit. A se lua în coarne cu cineva a întra în conflict, a se încăiera cu cineva. A pune cuiva funia în coarne a-l face pe cineva să acţioneze contrar voinţei sale; a-l supune. A pune coarne a înşela (în căsnicie). 2) Substanţă osoasă din care sunt constituite excrescenţele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele două antene de pe capul unor vietăţi mici. Coarnele melcului. Coarnele cărăbuşului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau părţi ale acestora care au formă de semicerc. ♢ De la coarnele plugului de la ţară; din pătura ţărănească. /<lat. cornu
CORN2 ~uri n. 1): ~ul abundenţei (sau belşugului) corn cu fructe şi flori simbolizând belşugul. 2) Franzeluţă în formă de semicerc. 3):~ul lunii luna în prima şi în ultima fază, când se aseamănă cu o seceră. 4) :~ul-secarei ciupercă parazită la unele cereale. /<lat. cornu
CORN3 ~i m. Instrument muzical de suflat constând dintr-o combinaţie de tuburi cilindrice şi conice de metal. ♢ ~ englez instrument muzical de suflat asemănător cu oboiul. /<lat. cornu
CORN4 ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene şi cu fructe roşii, comestibile. /<lat. cornus
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)CORN2, corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.
CORN1 coárne n. 1) Excrescenţă dură de diferite forme, pară sau impară, care creşte pe capul unor mamifere. ♢ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-şi arăta coarnele a) a se posta în poziţie de apărare; a se pune în gardă; b) a-şi da pe faţă firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai deştept, mai răsărit. A se lua în coarne cu cineva a întra în conflict, a se încăiera cu cineva. A pune cuiva funia în coarne a-l face pe cineva să acţioneze contrar voinţei sale; a-l supune. A pune coarne a înşela (în căsnicie). 2) Substanţă osoasă din care sunt constituite excrescenţele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele două antene de pe capul unor vietăţi mici. Coarnele melcului. Coarnele cărăbuşului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau părţi ale acestora care au formă de semicerc. ♢ De la coarnele plugului de la ţară; din pătura ţărănească. /<lat. cornu
CORN2 ~uri n. 1): ~ul abundenţei (sau belşugului) corn cu fructe şi flori simbolizând belşugul. 2) Franzeluţă în formă de semicerc. 3):~ul lunii luna în prima şi în ultima fază, când se aseamănă cu o seceră. 4) :~ul-secarei ciupercă parazită la unele cereale. /<lat. cornu
CORN3 ~i m. Instrument muzical de suflat constând dintr-o combinaţie de tuburi cilindrice şi conice de metal. ♢ ~ englez instrument muzical de suflat asemănător cu oboiul. /<lat. cornu
CORN4 ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene şi cu fructe roşii, comestibile. /<lat. cornus
Cuvântul "cornul" are 6 litere: C L N O R U
Nu au fost găsite anagrame pentru cornulCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la cornul:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului cornul:
clon
colun
conul
col
loc
clor
corul
ocrul
orcul
rocul
clu
con
corn
runc
nuc
cor
orc
roc
ocru
cur
urc
cu
norul
noul
nul
lor
rol
oul
no
nor
unor
nou
nur
un
or
ou
Vezi cuvinte care încep cu cornul, cuvinte care se termină cu cornul sau cuvinte care conțin cornul