Definiții pentru desert
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru desert:
DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
DESÉRT, deserturi, s. n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei; timpul când se servește această mâncare. – Din fr. dessert.
DEȘÉRT, -ÁRTĂ, (1) deșerți, -arte, adj., (II) deșerturi, s. n. I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. Fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. S. n. 1. Spațiu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expr.) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. (I) desertus, (II) din lat. desertum, fr. désert.
DESÉRT ~uri n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri şi servit la sfârşitul mesei. 2) Moment al mesei când se serveşte acest fel de mâncare. /<fr. dessert
DEŞ//ÉRT1 ~ártă (~érţi, ~árte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminţe) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are conţinut; fără sens. Minte ~artă. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranţe ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetaţie, de populaţie; pustiu. /<lat. desertum, fr. désert
DEŞÉRT2 ~uri n. 1) Spaţiu gol. ♢ A ieşi cu ~ul a ieşi cuiva înainte cu căldarea goală. În ~ a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetaţie din cauza aridităţii solului; pustiu. 3) pop. (la om şi la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă şi şold. /<lat. desertum, fr. désert
A DEŞERTA deşért tranz. pop. (recipiente, spaţii etc.) A lipsi de conţinut prin consumare sau scoatere; a goli. ♢ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deşert
A SE DEŞERTÁ mă deşért intranz. pop. 1) A deveni deşert; a se goli. 2) (despre fiinţe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deşert
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DESÉRT, deserturi, s. n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei; timpul când se servește această mâncare. – Din fr. dessert.
DEȘÉRT, -ÁRTĂ, (1) deșerți, -arte, adj., (II) deșerturi, s. n. I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. Fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. S. n. 1. Spațiu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expr.) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. (I) desertus, (II) din lat. desertum, fr. désert.
DESÉRT ~uri n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri şi servit la sfârşitul mesei. 2) Moment al mesei când se serveşte acest fel de mâncare. /<fr. dessert
DEŞ//ÉRT1 ~ártă (~érţi, ~árte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminţe) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are conţinut; fără sens. Minte ~artă. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranţe ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetaţie, de populaţie; pustiu. /<lat. desertum, fr. désert
DEŞÉRT2 ~uri n. 1) Spaţiu gol. ♢ A ieşi cu ~ul a ieşi cuiva înainte cu căldarea goală. În ~ a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetaţie din cauza aridităţii solului; pustiu. 3) pop. (la om şi la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă şi şold. /<lat. desertum, fr. désert
A DEŞERTA deşért tranz. pop. (recipiente, spaţii etc.) A lipsi de conţinut prin consumare sau scoatere; a goli. ♢ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deşert
A SE DEŞERTÁ mă deşért intranz. pop. 1) A deveni deşert; a se goli. 2) (despre fiinţe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deşert
Cuvântul "desert" are 6 litere: D E E R S T
Nu au fost găsite anagrame pentru desertCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la desert:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului desert:
de
drese
dese
deset
dres
des
ere
eres
sere
ester
estre
seter
trese
eter
este
sete
re
ser
rest
ster
se
est
set
te
st
Vezi cuvinte care încep cu desert, cuvinte care se termină cu desert sau cuvinte care conțin desert