Definiții pentru domin

DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ Refl. A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni. 2. Tranz. și intranz. A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor. 3. Intranz. și tranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă). – Din fr. dominer, lat. dominari.

A DOMINÁ domín 1. tranz. 1) (persoane, idei, concepţii) A ţine în supremaţia sau în dominanţa sa. 2) (lucruri, împrejurimi) A depăşi în mod considerabil prin înălţime. 3) (emoţii, reacţii, pasiuni) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi: a înfrâna; a controla. 4) (adversari) A întrece prin superioritate într-o competiţie sportivă. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla într-o poziţie de superioritate (prin volum, forţă, intensitate, valoare) faţă de cea ce este în jur. /<fr. dominer, lat. dominari

A SE DOMINÁ mă domín intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine; a se controla. /<fr. dominer, lat. dominari