Definiții pentru mâțanii

MĂTÁNIE, mătănii, s. f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, în semn de venerație și de pocăință. ♦ P. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Șirag de mărgele de os, de lemn etc. pe care călugării sau credincioșii mireni socotesc rugăciunile rostite. 3. (Înv.) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metánie s. f.] – Din sl. metanija.

MÂȚÁN, mâțani, s. m. (Rar) Cotoi, motan. – Mâț + suf. -an.

MĂT//ÁNIE ~ănii f. rel. 1) mai ales la pl. Îngenunchere şi înclinare a corpului înainte până la atingerea pământului cu capul (în semn de veneraţie sau de pocăinţă). A bate (sau a face) ~ănii. 2) la pl. Şirag de mărgele pe care credincioşii (mai ales călugării) numără rugăciunile ce le rostesc. [G.-D. mătaniei; Sil. -ni-e] /<sl. metanija