Definiții pentru patinai

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

A PATIN//Á1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheaţă; a face patinaj. 2) (despre roţile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderenţă la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafaţă netedă şi lucioasă. 4) (despre piese de maşini) A aluneca pe suprafaţa altei piese; a glisa. /<fr. patiner

A PATIN//Á2 ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner

A SE PATIN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner