Definiții pentru plinta

PLÍNTĂ, plinte, s. f. 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieșită mai în afară și formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie, pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. – Din fr. plinthe.

PLÍNT//Ă ~e f. 1) Piesă îngustă, mai ales din scândură, confecţionată special, care se fixează de-a lungul peretelui unei încăperi pentru a acoperi deschizătura dintre perete şi podea; pervaz. 2) Partea de jos a unei construcţii (zid, sobă etc.) ieşită în afară. /<fr. plinthe