Definiții pentru răpim

RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere).

A RĂP//Í~ésc tranz. 1) (fiinţe) A lua cu forţa, ducând cu sine şi ţinând în stăpânirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ♢ ~ viaţa (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri mate-riale) A-şi însuşi prin abuz de putere; a lua cu forţa, însuşindu-şi în mod ilegal; a fura. ~ teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. ~ liniştea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenţia şi seducând. Lectura l-a răpit complet. ♢ ~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire