Definiții pentru reduc

REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

A REDÚCE redúc tranz. 1) A face să se reducă; a împuţina; a scădea; a micşora; a diminua; a descreşte. ♢ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracţii sau expresii algebrice) A micşora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micşorării statelor de funcţiune. 4) chim. (oxi-genul) A elimina dintr-o combinaţie, dintr-o substanţă cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. réduire

A SE REDÚCE se redúce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a descreşte; a se diminua. 2) A avea drept esenţă; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire