Definiții pentru învoiați

ÎNVOÍ, învoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ Refl. (Pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. Refl. A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. Refl. recipr. (Pop.) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. Tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie.

A ÎNVO//Í ~iésc tranz. pop. (persoane) A pune în posesia unui permis sau a unei permisiuni. A-l ~ să plece. /în + voie

A SE ÎNVO//Í mă ~iésc intranz. pop. 1) A ajunge la o înţelegere; a cădea de acord; a se înţelege; a conveni. 2) A fi de aceeaşi părere; a se declara de acord. ~ cu spusele cuiva. 3) A se înţelege bine; a trăi în bună înţelegere; a se împăca. /în + voie